meniu navigare
Denitrificarea este procesul prin care se elimină din apă azotații/nitrații.
Acest proces poate fi realizat în două moduri:
Această pagina este dedicată eliminării azotatului (nitratului) prin schimb ionic.
Apa cu conținut ridicat de nitrați/azotați interferează cu abilitatea celulelor roșii de a transporta și elibera oxigen tesuturilor organismului uman și animal.
Simptomele pot include: dureri de cap, amețeli, dificultăți de respirație, greață, slabă coordonare musculară și piele de culoare albastră (cianoza). Complicațiile pot include convulsii și aritmii cardiace.
La sugari, în special datorita enzimelor din stomac, nitratul este transformat în nitrit (NO2) care creează așa numita boală “blue baby” adică methemoglobinemia.
Denitrificarea prin schimb ionic se face cu rășină de tip anionic în formă Cl (clorura).
La trecerea apei prin coloana cu rășină azotatul/nitratul, NO3, este atras pe boaba de rășină care în schimb eliberează Cl (clorura).
De aceea, înainte de a decide procesul de tratare trebuie analizate clorurile din apă și sodiul (Na). Sodiul și clorurile reacționează și formează clorura de sodiu(NaCl), adică SARE.
Stațiile de denitrificare trebuie să funcționeze cu regenerare volumetrică, adică fiecare stație în funcție de cantitatea de azotat/nitrat din apă să se regenereze la un volum precis de apă denitrificată. În caz contrar, apare fenomenul de dumping, adică stația începe să elimine nitrații atrași și să îi înlocuiască cu sulfat.
De aceea, la cantitatea de nitrați inițială, se adaugă și cantitatea de nitrați eliberați de rășină datorită fenomenului de dumping.
O stație de denitrificare se alege în funcție de parametrii apei de alimentare, capacitatea de schimb și debitul de apă necesar.
Cei mai importanți sunt: azotați/nitrati (NO3), cloruri (Cl), sulfați(SO4) și sodiu (Na).
În funcție de raportul: NO3/NO3+SO4 se determină capacitatea de schimb a rășinii pentru apa respectivă.
